Nu știu dacă sunt un romantic sau nu... nu știu dacă am iubit vreodată sau nu... știu doar că am vrut să iubesc și de cele mai multe ori mi-am dorit asta atât de mult încât m-am păcălit singur. M-am păcălit că iubesc(e mai bine să pseudoiubești sau să nu iubești deloc?). Simptomele specifice acestei boli fatale au apărut imediat: fluturi în stomac, zâmbet pe buze și o ciudată sclipire în ochi. Acum sunt sănătos și mi-am propus să nu mai spun niciodată TE IUBESC doar dacă chiar o cred. Ciudat... pe mama o iubesc dintodeauna și nu i-am spus-o niciodată, am spus-o însă nenumăratelor trupuri goale care au trecut prin patul meu sau prin patul imaginatiei mele. Oricum asta s-a încheiat (voi mai spune vreodată te iubesc?).
Câteodată mi se pare că scopul vieții noastre este să găsim persoana aceea la care să-i spunem "TE IUBESC" si când o spunem chiar să o credem(câteodată sunt romantic sau prost?). Nu stiu de unde îmi vin gândurile astea(?), poate din cauza porumbeilor(porumbeii iubesc?) sau din cauza îndrăgostiților care împart o banca veche , mucegăită și plină de istorie din centrul Tîrgu Mureșului(?). Alteori îmi pare că noi oamenii am renunțat la orice sentiment, și ne trăim viața ca niște roboți care efectuează operații matematice(realist sau pesimist?), ca niște ființe cu sufletul în repaus. Nu știu de ce dar mi se pare trist ca a doua fraza care iese din gura unui tip după numele lui să fie: "am hotel la mare". Eu nu am hotel la mare, și asta mi se pare mai trist. Pentru că eu NU am hotel la mare, tata NU are firmă iar mama NU e avocat, eu nu apuc nici măcar să îmi zic numele, și dacă l-aș zice oricum nimeni nu ar fi atent. Cum ar fi când cunosc o fată să îi zic: "mă numesc George, mama și tata sunt pensionari, stau într-o chirie pe care mi-o permit greu si acum nu am bani nici măcar să te scot la un suc. Nu îmi voi permite niciodată o mașina, iar hotel la mare nu am văzut decât în poză". Sună puțin a una dintre întâlnirile alcoolicilor anonimi, nu?
Pe vremea lui Nichita erau hoteluri la mare???
La întrebarea asta nu ne poate răspunde decât Nichita. Iată o superbă cugetare:
Poem
de Nichita Stănescu
Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-as săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul ?
Câteodată mi se pare că scopul vieții noastre este să găsim persoana aceea la care să-i spunem "TE IUBESC" si când o spunem chiar să o credem(câteodată sunt romantic sau prost?). Nu stiu de unde îmi vin gândurile astea(?), poate din cauza porumbeilor(porumbeii iubesc?) sau din cauza îndrăgostiților care împart o banca veche , mucegăită și plină de istorie din centrul Tîrgu Mureșului(?). Alteori îmi pare că noi oamenii am renunțat la orice sentiment, și ne trăim viața ca niște roboți care efectuează operații matematice(realist sau pesimist?), ca niște ființe cu sufletul în repaus. Nu știu de ce dar mi se pare trist ca a doua fraza care iese din gura unui tip după numele lui să fie: "am hotel la mare". Eu nu am hotel la mare, și asta mi se pare mai trist. Pentru că eu NU am hotel la mare, tata NU are firmă iar mama NU e avocat, eu nu apuc nici măcar să îmi zic numele, și dacă l-aș zice oricum nimeni nu ar fi atent. Cum ar fi când cunosc o fată să îi zic: "mă numesc George, mama și tata sunt pensionari, stau într-o chirie pe care mi-o permit greu si acum nu am bani nici măcar să te scot la un suc. Nu îmi voi permite niciodată o mașina, iar hotel la mare nu am văzut decât în poză". Sună puțin a una dintre întâlnirile alcoolicilor anonimi, nu?
Pe vremea lui Nichita erau hoteluri la mare???
La întrebarea asta nu ne poate răspunde decât Nichita. Iată o superbă cugetare:
Poem
de Nichita Stănescu
Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-as săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul ?
Ei dragul meu, depinde si cu cine te bagi in seama..Pentru acele fete care vor sa auda doar atat: am hotel, am masina, am cel mai tare telefon, am casa( si inca 5 fete pe langa tine, naivo), nu o sa le poti vorbi de sentimente si de dragostea adevarata, da sa te mai bagi si in subiecte mai complexe. Pentru ele fericirea e simpla: Hai la o pizza!..Si parca vezi cum li se lumineaza ochii(multe probabil, nici nu isi permit asa ceva si ar trebui sa isi traga de la gura, banutii pentru fard, rimel, fond de ten si tot ce inseamna mega tencuiala pentru fata).
RăspundețiȘtergereE simplu..fericirea nu se rezuma la numarul banilor, iar sucul la 2 L e bine venit si el, la o discutie in 2!:).
Imi place cum scrii, ai talent!