sâmbătă, 20 decembrie 2008

Bine am venit

Salutare.
Numele meu este C. George Ștefan, sunt student al Universități de Artă Teatrală Tg Mures și pentru că toată lumea are în ziua de azi un blog am decis să creez și eu unul.
De ce "Să râzi, să plângi sau să visezi..."?
Ce altă expresie poate să descrie mai bine activitatea actoricească?
De ce un blog?
Pentru ca cei ce-l citesc să înțeleagă mai bine cu ce se mănâncă studenția asta a noastră de provincie de la Tg Mures.
Ce va conține blogul?
Lucrări de la clasă, impresi și păreri despre spectacolele văzute precum și tot ce îmi trece mie prin cap.
Unde mă puteți contacta direct?
email: orbitdeintuneric@yahoo.com

În continuare vă ofer o poezie minunată pe care am găsit-o pierdută printr-un caiet vechi.

''Orpheica ispită''
de Daniela Vasiloschi

Să râzi, să plângi sau să visezi
Un monument de duioșie,
Și cănd cortina s-a lăsat,
Să-ți numeri banii de chirie.

Să-ți lași durerile la usă,
Și luminat de reflectoare,
Să arunci sorții o mănușa,
Să râzi, când inima te doare.

De-atâtea vieți transfigurat,
Punându-ți sufletul pe tavă,
Pe zi ce trece devorat
De prometeica otravă.

Să uiți că viața te-a rănit
Deși joci rolul tuturor,
Să-ți scoți peruca obosit,
În propria-ți viață spectator.

Dar să traiești molipsitor
Purtând orpheica ispită,
Într-un șuvoi amețitor
Pe scenă cu lira vrăjită.

Târziu cortina s-a lăsat,
Se mai lucrează la decor.
Arcușul plânge sacadat,
A mai murit un biet actor.

14 septembrie 2000 - Daniela Vasiloschi

Un comentariu:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere