pastilele mele antidepresie au gustul tău... le folosesc doar atunci când simt că te iubesc... dar azi... azi, ele, nu mai au efect... aşa că... caut, te caut, mă caut, caut fericirea pe care împreună am devorat-o ca nişte copii nesătui. caut fărâme uitate din ea prin sertarele apartamentului nostru imaginar. caut în calendar încercând să inventez călătoria în timp pentru a te aduce înapoi. caut soluţii pentru singuratatea mea morbidă, dar o singuratate nu poate fi tratată de alta. caut sentimente în toate mâinile care se ţin pe stradă. între timp am devenit tot mai puţin practic, acum te caut legat la ochi în speranţa că te voi găsi din întâmplare... o minunată întâmplare.
arăt jalnic, şi lumea mă priveşte ca un cerşetor. dintr-o vitrină tu râzi de mine. el nu vrea să te împartă cu altul.
ştiu... ştiu... îl iubeşti... e o situaţie ingrată. tu îl iubeşti pe el şi eu iubesc amintirea ta, pe tine nu te-am iubit niciodată. prefer să hranesc porumbei decât să mă mai gândesc la asta şi să mai iau două pastile... cu gustul tău... evident.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu