miercuri, 14 aprilie 2010

Frumoasa poveste a musculițelor de oțet

Respinși de realitatea sterilă
Ne-am refugiat în realitatea noastră.

Existăm zilnic între 7 și 9,
Ne sărutăm timid,
Ne-ntâlnim prin locuri tainice,
Ne tragem cu ochiul discret
Și facem dragoste pe ascuns.

Apoi ne întoarcem în convențional.

Suntem sclavii propriei noastre ființe
Până la următoarea întâlnire.

Ne naștem zilnic printr-un sărut,
Ne îndrăgostim nebunește
Și murim când ne lăsăm de mână.

Suntem copii pentru o clipă
Apoi maturi pentru o viață.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu