luni, 26 octombrie 2009

Discipolul

Alchimistul luă o carte pe care o adusese cineva din caravană. Tomul era fără copertă, dar reuşi să-i identifice autorul: Oscar Wilde. În timp ce-i răsfoia paginile, găsi o povestire despre Narcis.
Alchimistul cunoştea legenda lui Narcis, frumosul băiat care-şi contempla zilnic propria frumuseţe într-un lac. Era atât de fascinat de el însuşi că într-o bună zi a căzut în lac şi a murit înecat. În locul acela, a apărut o floare care s-a numit narcisă.
Dar nu aşa îşi încheia Oscar Wilde povestirea. El spunea că atunci când a murit Narcis, au venit naiadele ― zeiţele izvoarelor şi ale pădurii ― şi au văzut lacul transformat dintr-unul cu apă dulce, într-un ulcior cu lacrimi sărate.
― De ce plângi? au întrebat naiadele.
― Plâng pentru Narcis, răspunse lacul.
― Ah, nu-i de mirare că plângi pentru Narcis, continuară ele. La urma urmelor, deşi noi am alergat mereu după el prin pădure, tu erai singurul care puteai să-i contempli de aproape frumuseţea.
― Dar Narcis era frumos? întrebă lacul.
― Cine altul poate şti mai bine decât tine? răspunseră, surprinse, naiadele. La urma urmelor, doar pe marginile tale se apleca el în fiecare zi.
Lacul rămase tăcut o vreme. Într-un târziu, zise:
― Îl plâng pe Narcis, dar niciodată n-am ştiut că el era frumos. Îl plâng pe Narcis pentru că de fiecare dată când se apleca deasupra apelor mele, eu puteam să văd reflectată, în fundul ochilor lui, propria-mi frumuseţe.
"Ce povestire frumoasă", spuse Alchimistul.

(Prologul romanului Alchimistul de Paulo Coelho)

A te iubi pe tine însuși nu implică calitatea de a iubi în general? Să nu uităm că omul este singura ființă care iubește. Dar nu este asta chiar calitatea care ne face oameni? Eu vă doresc să vă iubiți și mai ales să fiți iubiți, iar când seara vă cuibăriți în pat lângă persoana iubită să nu uitați legenda lui Narcis și mai ales legenda lacului.

Un comentariu:

  1. cum se cheama opera din care e luat fragmentul lui Oscar Wilde?

    RăspundețiȘtergere