Între ei doi nu era decât un sistem solar distanţă.
Ea era tânără... atât de tânără încât nici măcar nu se nascuse încă... era mai tânără ca ziua de mâine.
El era bătrân... atât de bătrân încât murise deja de două ori... de fiecare dată cu o zi înainte de naşterea ei.
Ei doi nu s-au întâlnit, nu s-au iubit, nu s-au rănit... păcat... copilul lor ar fi putut fi fericirea.
nu îţi voi mai spune niciodată te iubesc... îţi promit... eşti nefericită... nu îţi face griji... şi eu sunt... nefericirea e o constantă a vieţii. fără ea nu am avea nici un motiv să trăim. crede-mă... fericirea e plictisitoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu