We're really happy. Our kids are healthy, we eat good food, and we have a really nice home...

Scribd

Licităm lipsuri

     Sunt suma eșecurilor mele sentimentale. O medie aritmetică a oamenilor pe care i-am întâlnit, pe care i-am iubit, pe care i-am uitat. Sunt cel mai bun psiholog din lume, dar singurul meu pacient îmi ocupă tot timpul. Tu mă faci să tânjesc privind prin ferestrele farmaciilor... fără rost... la farmacia inimii nu se găsesc medicamente pentru inimi frânte. Dau în chirie suflet. In stare relativ bună, folosit puțin dar intens. Accept schimburi. Pasiune, schimb cu rațiune. Donez amintiri. Iar dacă aș fi bogat ști ce aș face? Aș inventa cel mai ascuțit bisturiu din lume, un bisturiu atât de precit încât cu el ai putea să decupezi oameni. Iar tu ai ajunge o bucată de creier pe podeaua unei sali de operație. Redundant. Cauți mereu să scapi ușor. Lașule. Nu ești decât un clișeu imens. Produsul tuturor filmelor, poeziilor și pieselor pe care le-ai crezut. Ai mușcat din nou momeala. Pește prost. Nu iubești! Pentru că iubirea nu există, e un produs. La fel ca orice produs are o strategie de marketing, iar o strategie bună de marketing te face să crezi că nu poți trăi fără produsul ei. La magazinul nostru avem un sistem excelent de buy-back. Aduci trei povești de dragoste triste și primești o reducere de cincizeci la sută la urmatoarea.

     Stiu... nu e drept... dar mă gândesc la tine. De fapt mint. Nu mă gândesc la tine, mă gândesc la mine. În ultimul timp mă gândesc mult la mine. Am 26 de ani și mă întreb până la ce vârstă te poți săruta cu cineva pe stradă fără ca oamenii sa se uite ciudat la tine. Până când o să fie în regulă să mă plimb cu cineva de mână. De cate ori o să mai fac dragoste cu persoana pe care o iubesc. Câte persoane o să mai iubesc. Oare le pot numara pe degetele de la o mână sau două. Vezi tu... îmbătrânesc. Toți o facem... știu. Dar asta nu e o consolare, ci mai de grabă o resemnare. Acum stau aici, în camera mea și încet, fără să vreau, a mai trecut o zi. Voi realiza asta abia mâine. Iar ziua asta as fi putut să mi-o petrec cu tine, dar numai dacă tu ai fi fost alta. Asa e viața... nu ? Tu taci... mereu taci și nu schitezi nimic... am mai trait o zi în tacerea ta și zbuciumul meu...

Gând la ibric #4

Maxima unui sfârșit de zi în care te-am văzut:

« Dacă dragostea și rațiunea ar avea ceva în comun,

atunci, și doar atunci, te-aș putea detesta pentru că nu mă iubești... »

și apropo... nimic 

Random midnight thoughts sau sidromul copilului răsfațat

Fericirea cladită pe nefericirea altora nu poate fi decât trecatoare... cred că ti-am mai spus... de ce ne-am sărutat pe furis știind asta? ca doi copii ce devorează o acadea furată și cred că vor scăpa nepedepsiți...

Oamenii care mă fac să sufăr: TU TU TU eu TU și TU... scuză-mă dacă, din greseală, am repetat câteva persoane.

Gândindu-mă la tine, la noi, la... nimic... am uitat ce am vrut să spun...

De ce găsesc în sinucidere un raspuns la toate problemele mele de cacat...?

Ah... asta e... nu sunt un impotent sentimental, s-a demonstrat !!! Asta vroiam să îți spun două rânduri mai sus... știam că o să mă contrazici...

Te iubesc, mă urăsc... sau era invers ?

Am hotarat să plec pe lună pentru o perioadă... nu încerca să mă oprești ! de data asta chiar sunt hotărât să pun o distanță între noi... așa... ca să te fac să suferi !

Dacă aș fi bolnav terminal nu aș vrea să primesc o inimă ca a mea în momentele astea, aș prefera, mai de grabă, un cartof...

Nu... nu te urăsc, aveam dreptate prima oară...

Nu sunt un copil răsfățat, doar m-am obișnuit să te iubesc... nu pe tine... sau pe tine... voi sunteți doar niște înlocuitoare... niste femei compromis... aveți consistența sufletească a unei saltele de dormit și țineți locul altei femei, mai bună ca voi dar care, probabil, nu o să ne iubească niciodată... la ea visăm, cu voi o înlocuim... pe ea o așteptăm, voi îi țineti locul... ne iubiți în locul ei, în absența ei, în așteptarea ei... câteodată vă confundăm cu ea și atunci voi profitați, alteori uităm de ea și ne multumim cu voi...

Astăzi te urăsc, vă urăsc, mâine o să te iubesc din nou... așa e viața... astăzi sunt un prost, mâine... nebun...

indecența inimii

de astăzi voi impune rescricții inimii: să nu te îndrăgostești niciodată de cineva care nu ascultă Red Hot Chili Peppers, de cineva care nu recunoaște replica ta preferată, din filmul tău preferat, din viața ta preferată... să nu te îndragostești niciodată de cineva care te iubește... nu are cum să iasă ceva bun de acolo... să nu te îndrăgoastești... punct ! mulțumește-te cu ce îți oferă televizorul.  când ne-am cunoscut era vară, ultima zi de vară... pe atunci încă mă iubeai... a doua zi a plouat, iar eu puteam să citesc în ochii tăi nimicul care devenisem pentru tine... mă urai pentru că te iubeam...iată un concept nou... am știut că va fi o iubire de o clipă...

din nou același eu... mereu pus pe fugă de mine... reflexia mă urmarește... din ce în ce mai patetică și mai singură... un sfarșit nu poate însemna decât un început care nu ar fi trebuit să înceapă niciodată... un oracol e ceea ce avem nevoie... și nu numai noi, toata omenirea... "voi doi nu ar trebui să fiți împreună... o să vă răniți... o să vă despărțiți.... o să suferiți... tu o să rămâi cu sechele sentimentale din cauza lui, iar el o să se înece în alcool din cauza ta"... asta i-ar scuti pe mulți de multe neplăceri... nu crezi ? astă seară nu o sa mă înec în alcool dar... o să încerc... și nu... nu din cauza ta... ȘI din cauza ta... dar nu exclusiv din cauza ta... am atâtea motive să beau, tu esti doar primul dintre ele...  spre dimineață nu o să-mi mai amintesc numele tău... iar pentru o clipă... pentru o clipă sublimă o să-ți uit mirosul și atunci sufletul mi se va umple de speranță... în fond tu ești doar o informație scrisă pe niște neuroni, dragoste chimică, dragoste electrică, neuroni îndrăgostiți și sinapse deprimate... suflet gol... no comment...

« Sand is overrated. It's just tiny, little rocks »

Eternal Sunshine of the Spotless Mind

Gând la ibric #3

Azi dimineață m-am trezit... din nou... nu... nu la realitate, de fapt poate la realitate pentru că în ultimul timp confund realitatea cu senzația dată de o mahmureală cruntă... verific parametri... durere de cap, vederea încețoșată, gust de pisică moartă în gură... lasă-mă să ghicesc... sâmbătă dimineață... da... nici o surpriză aici... Aseară cineva m-a lovit în cap cu câteva halbe de bere (gluma mea favorită). Doar că azi nu e chiar atât de amuzantă... pentru că aseara chiar m-am lovit la cap... la intrarea în Office... da... exact... de trei ani fregventez localul... aseară am uitat să mă aplec... se întamplă... WAKE-UP CALL !!! În fine, nu despre asta vreau să vă vorbesc, azi dimineață m-am trezit cu cineva în apartament, cațiva străini își instalau instrumentele în camera mea (cândva a noastră), viitoare fosta mea cameră (undeva, în viitor, probabil a altor îndrăgostiți). Indivizi păreau profesioniști așa că nu i-am deranjat. Ne-am salutat discret și eu am intrat la duș. Apoi a început concertul, FUCKING RED HOT CHILI PEPPERS !!! După ce si-au strâns lucrurile au urcat la vecinii de sus. Vă sunt dator cu o maximă, cred...

Maxima unui bețiv, în toaleta clubului Office, Tîrgu Mureș, 3 Septembrie 2011, dimineață:

« știu... e ușor să spui: renunț la tot și devin eu »

P.S. A mai rămas puțin până la sfârsitul lumii... dar mult până la începutul unei lumii noi... enjoy.

La mulți ani... decedatului....

De ziua mea mi-am cumpărat papuci... papuci pe care i-am adăugat vastei mele colecții, în mare parte donată de femei binevoitoare. Vă mulțumesc că v-ați adus aminte să îmi amintiți că am mai îmbătrânit un an și îndobitocit probabil cât doi. Nu mai rămâne decât să îmi trimiteți o poză în care zâmbesc și în trei zile vă alegeți cu o masă caldă "din partea familiei indoliate". Vulturilor !!!

În rest mă descompun... transpiratia mea miroase mai urât ca ceea de anul trecut, părul mi-e mai rar decât anul trecut, bărbia mea încet se transformă într-o gușă, ajung acasă la 4 dimineața spre deosebire de anul trecut când ajungeam la 5, beau doar optzecisinouă la suta din cât puteam să beau anul trecut. Erecțile sunt mai scurte cu 3 procente și orgasmele mai puțin plăcute cu 7. Femeile sunt mai urâte ca cele de anul trecut dar aici procentul e insignifiant. Procentul celor care mă găsesc respingator, însă, se pastrează constant de câtiva ani... sută la sută, doar că acum încep să le returnez serviciul. Speranța a suferit cel mai mult, fiind necesare ore în șir pentru a găsi urme... fărâme, din ea, realitatea i-a luat locul, vestea bună... avem realitate la vânzare... nu nimeni vrea o portie...? e originală, din cea mai pură materie primă... vise moarte... nu... probabil că aveți și voi destulă..., realitatea nu e biodegradabilă, nu ? dacă o arunci... nu... bănuiam...

în fine... după atâtea urări, vă urez și eu voua ceva... ceva ce îmi doream și eu cândva... când încă mai eram copil, acum un an să zicem... vă doresc să nu mai aveți niciodată zile de naștere și să rămâneți mereu tineri, ca într-o fotografie veche... zâmbind cu ochii pierduți în obiectivul tinereții...