Licităm lipsuri

     Sunt suma eșecurilor mele sentimentale. O medie aritmetică a oamenilor pe care i-am întâlnit, pe care i-am iubit, pe care i-am uitat. Sunt cel mai bun psiholog din lume, dar singurul meu pacient îmi ocupă tot timpul. Tu mă faci să tânjesc privind prin ferestrele farmaciilor... fără rost... la farmacia inimii nu se găsesc medicamente pentru inimi frânte. Dau în chirie suflet. In stare relativ bună, folosit puțin dar intens. Accept schimburi. Pasiune, schimb cu rațiune. Donez amintiri. Iar dacă aș fi bogat știi ce aș face? Aș inventa cel mai ascuțit bisturiu din lume, un bisturiu atât de precit încât cu el ai putea să decupezi oameni. Iar tu ai ajunge o bucată de creier pe podeaua unei sali de operație. Redundant. Cauți mereu să scapi ușor. Lașule. Nu ești decât un clișeu imens. Produsul tuturor filmelor, poeziilor și pieselor pe care le-ai crezut. Ai mușcat din nou momeala. Pește prost. Nu iubești! Pentru că iubirea nu există, e un produs. La fel ca orice produs are o strategie de marketing, iar o strategie bună de marketing te face să crezi că nu poți trăi fără produsul ei. La magazinul nostru avem un sistem excelent de buy-back. Aduci trei povești de dragoste triste și primești o reducere de cincizeci la sută la urmatoarea.

     Stiu... nu e drept... dar mă gândesc la tine. De fapt mint. Nu mă gândesc la tine, mă gândesc la mine. În ultimul timp mă gândesc mult la mine. Am 26 de ani și mă întreb până la ce vârstă te poți săruta cu cineva pe stradă fără ca oamenii sa se uite ciudat la tine. Până când o să fie în regulă să mă plimb cu cineva de mână. De cate ori o să mai fac dragoste cu persoana pe care o iubesc. Câte persoane o să mai iubesc. Oare le pot numara pe degetele de la o mână sau două. Vezi tu... îmbătrânesc. Toți o facem... știu. Dar asta nu e o consolare, ci mai de grabă un motiv de resemnare. Acum stau aici, în camera mea și încet, fără să vreau, a mai trecut o zi. Voi realiza asta abia mâine. Iar ziua asta as fi putut să mi-o petrec cu tine, dar numai dacă tu ai fi fost alta. Asa e viața... nu ? Tu taci... mereu taci și nu schitezi nimic... am mai trait o zi în tacerea ta și zbuciumul meu...